NUMA’ DE BINE: Cum e să fii un primar aproape cinstit

editorialDe multă vreme ne tot distram noi (câţiva colegi şi prieteni) pe seama declaraţiei unui primar de comune. Supărat că fusese „bombardat” cu întrebări despre felul în care a cheltuit banii publici, primarul a răbufnit: „Nu înţeleg de ce vă tot luaţi de mine că eu sunt un primar aproape cinstit”.

Partea cu „aproape” nu ne venea nouă la socoteală. Ce i se poate întâmpla omului să fie mereu pe aproape, cât pe-aici…

Poţi fi cinstit sau necinstit. Poţi să fii cinstit din când în când, punctual, pe câte o faptă, dar „aproape cinstit” nu se poate. Cel puţin aşa credeam noi până de curând când tot un primar ne-a lămurit cum stă treaba cu cinstea în administraţia publică.

Să admitem – explică primarul – că ai reuşit să ajungi la primărie fără obligaţii post-electorale. Ai făcut toată campania pe banii tăi, nu ai de dat contracte de lucrări sponsorilor care ţi-au plătit afişele. Evident, după alegeri ai rămas cu punga goală, dacă nu cumva te cheamă Becali sau Patriciu – şi ar fi bine să nu te cheme aşa în vremurile de acum.

Dacă vrei să faci treabă la primărie vei fi obligat să cheltuieşti o grămadă de bani pe care nu-i poţi înregistra în contabilitate. Ca să obţii un aviz pe proiectul de canalizare te duci la Bucureşti cu portbagajul plin: viţel, miel sau cârnaţi (în funcţie de sezon), vinars, vin şi alte cele (mereu se va găsi un mitic să îţi amintească la telefon când te programezi la el cât de grozavi sunt virşli în Hunedoara). Primarul merge la ministere şi deschide uşile cu capul din cauza daniilor. Pe urmă vin ministeriabilii (eşaloanele doi-trei) în control, în teritoriu. Au nevoie de masă şi casă moca – diurna rămâne la ciorap că viaţa în Capitală „e mai scumpă ca la voi”. (Am auzit des: „Bă ce ieftine sunt astea pe aici”, dar foarte puţini îşi bagă mâna în portmoneu.)  Protocolul cade în sarcina primarului. Toate costă. Salariul unui primar de comună e pe la 2.000 de lei. Ca să răzbească, primarul trebuie să se îndatoreze la oameni cu bani. Primeşte o sponsorizare şi dă la schimb câte o încredinţare directă de lucrări pentru „firma de casă”. Se practică şi în statele civilizate, intră în contul „economiei informale” (la noi îi spune „subterană”).

Primarul „aproape cinstit” ar trebui să se oprească la astfel de mici aranjamente. Dar se opreşte el la atât?

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 × 1 =

ACTUALITATE
Povestea aeroportului InternaŢional sibiu continuă alături de voi         Lista drumurilor județene din Hunedoara modernizate în 2017         „Crăciunul Vienez” deschide sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean”         Polițiștii din Lupeni și-au reclamat șeful, întors la lucru după nouă luni de concediu medical         Bilațul investițiilor în spitalele din județul Hunedoara         A încărcat mai mult lemn decât trebuia         Transport ilegal de lemne         Bătaie cu urmări grave         Lucrări recepționate pe strada Pietroasa din Deva         Concerte reprogramate, ca urmare a decretării doliului național         Miner rănit grav la Mina Lupeni         Accident grav în Bălata         10 ani de la cel mai cumplit jaf armat din Hunedoara. Ce s-a întâmplat cu „echipa morții”         LEGILE JUSTIŢEI. Mircea Moloţ: „Şi magistraţii trebuie să răspundă pentru greşelile lor”         Firma omului de afaceri Emil Părău va achita 3.500 de lei Societăţii Române de Televizune         Mihai Mica a fost exclus din ALDE şi pierde postul de consilier local la Deva         Corvin Caffé – pseudoroman cu un oltean de… Hunedoara         Primii colindători la Primăria Deva         Bătrâni jefuiți în locuință, de falși instalatori         Spargere în cabinetul stomatologic