NOTA BENE. Candidăm, că merităm

În fiecare partid există un om de bază, un om de comitet. Îl recunoști ușor: are cheia de la sediu și de la dulapul cu ștampila, achită factura la curent, apă și gunoi, trece pe la sediu, între campaniile electorale, cînd nici dracu nu mai dă pe-acolo, ca să aerisească, să stea în cel mai bun fotoliu și să se uite o juma de ceas, tăcut, la peretele gol. El raportează la București. El venerează Bucureștiul. Bucureștiul îl știe și se bazează pe tabelele lui, frumos colorate pe coloane.

Alin Bena

Ăia-s fundația fiecărei construcții de partid.  Oameni care, ani la rînd, au spălat ceştile de cafea după conferinţele de presă şi au udat, săptămînal, ficusul de lîngă imprimantă, de la sediu, socotesc că acum a sosit şi rîndul lor. Vor să fie pe lista pentru Parlament! Au muncit pentru partid, au trudit numai ei ştiu cum, în semi-anonimat, neîntrebaţi, necăutaţi, acum e răsplata. Căci merită. A venit şi vremea lor, în fine. Tura asta, pentru ei se aprind reflectoarele. Au apucat să-şi anunţe rudele şi prietenii că le vor face cu mîna de la tribuna Parlamentului. Să vă uitaţi, mă, la ştiri! Soacra, mai ales, e încîntată, îşi va lua revanşa vieţii în faţa tuturor babelor ei de la bloc, care o bîrfeau că-i proastă. Na, acuma care-i proasta, baborniţelor? La terasă, în faţa berilor aburite, amicii îi salută, deja, cu un voios „trăiţ, dom deputat!”. Se uită din timp prin mall-uri după nădragi de stofă, dă-i dracu de blugi, urmează viaţa la manşetă – după cum zicea un prost de pe-aici, parlamentar de două mandate. Şi au dreptate. Dreptatea lor. Cum să nu ocupe un loc în faţă pe listele de candidaţi? Dacă ei nu merită, atunci cine? Fără ei, partidul nici nu se năştea ori era mort demult. Ei i-au tăiat buricul, ei au suflat în jarul din vatră, să-l țină viu. Ei s-au jertfit, şi-au pierdut ore întregi, precum şi zile pe jumătate, cu partidul, cu politica, cu alea. E ziua răsplăţii. Parlamentule, venim!

Sau, măcar, candidăm.

Kerry se duce, pe la sfîrşitul lui august, să-l îmbuneze pe Erdogan, să-i întoarcă privirea de la noii lui prieteni, Rusia şi Iran. Zona a devenit o grenadă cu cuiul scos. Pînă atunci, pentru orice eventualitate, România se pregăteşte să găzduiască focoasele nucleare şi focoşii soldaţi americani de la Incirlik, căci Erdogan i-a invitat pe ruşi să folosească baza militară NATO din Turcia, să se simtă ca acasă. Estimp, Putin ameninţă România, cît se poate de ne-voalat, cu lovitura preventivă, iar fostul consilier al lui Reagan îi face idioţi pe guvernanţii români şi polonezi, care nu pricep gravitatea situaţiei. Un circar de show tv se pregăteşte să fie preşedintele Statelor Unite şi îi trimite pupe lui Putin, peste cuibarul nostru de pui flămînzi, cu ciocurile căscate după lăcuste. Să plătească, bă, sărăciile și desculții din NATO, dacă vor protecția Statelor Unite! Imigranţii islamişti, între timp cetăţeni europeni la a doua generaţie, îşi probează în viu, pe unde apucă, macetele, cuţitele, topoarele, vestele groase ultimul răcnet (chiar ultimul). Noi, acasă, sîntem senini, încă, albaştri-precauţi. Voroneţi sîntem. Noi cu ce-a zis Alinuţa, cu ce-a mîncat Udrea în postul Sfintei Mării, cu ce-a băut Boureanu de s-a încăierat cu chelnerii la mare, cu de-astea. Patru milioane de români şi-au luat lumea-n cap şi muncesc, pe unde-apucă, la dracu-n praznic, să facă un ban, să aibă o viaţă. Mai devreme sau mai tîrziu – dar nu prea tîrziu, tic-tac! – vor fi returnaţi hăpt la mamele şi la taţii lor în poală, adică aici, acasă. Europa strînge din cur. Europa se rupe pe la cusături, Marea Britanie s-a dus, Polonia rînjeşte colţii spre Bruxelles ca maidanezul de lîngă tomberon iar la Budapesta, pe Váci utca, sînt în mare vogă tricourile cu Lenin şi căciulile cu steaua Armatei Roşii eliberatoare. Naţional-socialiştii, cu bărbi de lumbersexual, ochi de peşte şi carismă de schizofrenici mesianici, scot capul mai peste tot, ca teniile din găoz: moarte, Europo!

Vin vremuri. Ce să mai vină, au venit deja.

Păi cum dracu să nu trimiţi fix acum în Parlament (şi apoi la guvernare), ca să ia decizii de viaţă şi de moarte pentru tot natul, pe ăi de-au muncit la partid, la sediu, la ficus, la cafele, la tabele, acoloşa?

Păi dacă ei nu merită, atunci cine?

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

17 − șapte =

ACTUALITATE
O tânără s-a spânzurat în locuința ei din Deva         Profesorul Eli Androne Petru a câștigat procesul cu primăria         Situația celor două mari proiecte de infrastructură derulate în Hunedoara prin POR 2014 – 2020         Zeci de angajați ai fabricii Terpena au de suferit de pe urma dezastrului. S-au plâns la ITM Hunedoara         Concert de muzică populară în Piața Cetății         Copil de 12 ani rănit în accident         Au furat două motofierăstraie         Persoane bănuite de furt depistate de poliţiştii hunedoreni         ȘI TU POȚI DEVENI SALVATOR!         Evaziune de peste 22 de miliaone de lei. Români și chinezi implicați în afacerile ilegale         Ascensoare noi în Spitalui municipal Hunedoara         Noi mărturii în dosarul matriței din Sarmizegetusa Regia         Fitness în aer liber la poalele Cetății         Sorin Vasilescu participă la o întâlnire în Austria cu specialiști în arheologie         CEH pierde 300 de tone de huilă în fiecare zi         Turiștii din Parâng sunt așteptați cu un drum plin de gropi         A XVI-a ediție a Festivalului – Concurs „Tudorică Munteanu”, organizat în Orăștie         Proiect de lege important. Fermierii care vor fi scutiți de la plata taxelor pentru sănătate, șomaj și salarii         18 octombrie – ziua în care Huniazii au intrat în istorie         Monica Iacob Ridzi a depus o cerere de eliberare condiționată