NOTA BENE. Candidăm, că merităm

În fiecare partid există un om de bază, un om de comitet. Îl recunoști ușor: are cheia de la sediu și de la dulapul cu ștampila, achită factura la curent, apă și gunoi, trece pe la sediu, între campaniile electorale, cînd nici dracu nu mai dă pe-acolo, ca să aerisească, să stea în cel mai bun fotoliu și să se uite o juma de ceas, tăcut, la peretele gol. El raportează la București. El venerează Bucureștiul. Bucureștiul îl știe și se bazează pe tabelele lui, frumos colorate pe coloane.

Alin Bena

Ăia-s fundația fiecărei construcții de partid.  Oameni care, ani la rînd, au spălat ceştile de cafea după conferinţele de presă şi au udat, săptămînal, ficusul de lîngă imprimantă, de la sediu, socotesc că acum a sosit şi rîndul lor. Vor să fie pe lista pentru Parlament! Au muncit pentru partid, au trudit numai ei ştiu cum, în semi-anonimat, neîntrebaţi, necăutaţi, acum e răsplata. Căci merită. A venit şi vremea lor, în fine. Tura asta, pentru ei se aprind reflectoarele. Au apucat să-şi anunţe rudele şi prietenii că le vor face cu mîna de la tribuna Parlamentului. Să vă uitaţi, mă, la ştiri! Soacra, mai ales, e încîntată, îşi va lua revanşa vieţii în faţa tuturor babelor ei de la bloc, care o bîrfeau că-i proastă. Na, acuma care-i proasta, baborniţelor? La terasă, în faţa berilor aburite, amicii îi salută, deja, cu un voios „trăiţ, dom deputat!”. Se uită din timp prin mall-uri după nădragi de stofă, dă-i dracu de blugi, urmează viaţa la manşetă – după cum zicea un prost de pe-aici, parlamentar de două mandate. Şi au dreptate. Dreptatea lor. Cum să nu ocupe un loc în faţă pe listele de candidaţi? Dacă ei nu merită, atunci cine? Fără ei, partidul nici nu se năştea ori era mort demult. Ei i-au tăiat buricul, ei au suflat în jarul din vatră, să-l țină viu. Ei s-au jertfit, şi-au pierdut ore întregi, precum şi zile pe jumătate, cu partidul, cu politica, cu alea. E ziua răsplăţii. Parlamentule, venim!

Sau, măcar, candidăm.

Kerry se duce, pe la sfîrşitul lui august, să-l îmbuneze pe Erdogan, să-i întoarcă privirea de la noii lui prieteni, Rusia şi Iran. Zona a devenit o grenadă cu cuiul scos. Pînă atunci, pentru orice eventualitate, România se pregăteşte să găzduiască focoasele nucleare şi focoşii soldaţi americani de la Incirlik, căci Erdogan i-a invitat pe ruşi să folosească baza militară NATO din Turcia, să se simtă ca acasă. Estimp, Putin ameninţă România, cît se poate de ne-voalat, cu lovitura preventivă, iar fostul consilier al lui Reagan îi face idioţi pe guvernanţii români şi polonezi, care nu pricep gravitatea situaţiei. Un circar de show tv se pregăteşte să fie preşedintele Statelor Unite şi îi trimite pupe lui Putin, peste cuibarul nostru de pui flămînzi, cu ciocurile căscate după lăcuste. Să plătească, bă, sărăciile și desculții din NATO, dacă vor protecția Statelor Unite! Imigranţii islamişti, între timp cetăţeni europeni la a doua generaţie, îşi probează în viu, pe unde apucă, macetele, cuţitele, topoarele, vestele groase ultimul răcnet (chiar ultimul). Noi, acasă, sîntem senini, încă, albaştri-precauţi. Voroneţi sîntem. Noi cu ce-a zis Alinuţa, cu ce-a mîncat Udrea în postul Sfintei Mării, cu ce-a băut Boureanu de s-a încăierat cu chelnerii la mare, cu de-astea. Patru milioane de români şi-au luat lumea-n cap şi muncesc, pe unde-apucă, la dracu-n praznic, să facă un ban, să aibă o viaţă. Mai devreme sau mai tîrziu – dar nu prea tîrziu, tic-tac! – vor fi returnaţi hăpt la mamele şi la taţii lor în poală, adică aici, acasă. Europa strînge din cur. Europa se rupe pe la cusături, Marea Britanie s-a dus, Polonia rînjeşte colţii spre Bruxelles ca maidanezul de lîngă tomberon iar la Budapesta, pe Váci utca, sînt în mare vogă tricourile cu Lenin şi căciulile cu steaua Armatei Roşii eliberatoare. Naţional-socialiştii, cu bărbi de lumbersexual, ochi de peşte şi carismă de schizofrenici mesianici, scot capul mai peste tot, ca teniile din găoz: moarte, Europo!

Vin vremuri. Ce să mai vină, au venit deja.

Păi cum dracu să nu trimiţi fix acum în Parlament (şi apoi la guvernare), ca să ia decizii de viaţă şi de moarte pentru tot natul, pe ăi de-au muncit la partid, la sediu, la ficus, la cafele, la tabele, acoloşa?

Păi dacă ei nu merită, atunci cine?

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − zece =

ACTUALITATE
DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat         Parada portului popular. Centrul vechi al Hunedoarei a fost animat de pădureni         Restricții pe drumurile Hunedoarei         Avertizare meteorologică         Statuia Regelui Ferdinand I, de la Orăștie         Accident rutier la ieșirea din Petroșani         Motociclist rănit într-un accident         Un tânăr s-a prăbușit cu parapanta la poalele Retezatului         Calendar rural. Zile de muncă și zile de sărbătoare         Soarta Cimitirului celor uitați de pe șantierul autostrăzii Lugoj – Deva         Ziua Porților Deschise la Castelul Corvinilor