Națiunile europene și cosmopolitismul tembel

volodia macovei foto editoAm evitat, zilele acestea, să pun laolaltă gândurile ce au încercat să mi se așeze, rânduit după referendumul din Marea Britanie. Asta în ciuda faptului că, în fața unui eveniment istoric de asemenea impact, este greu să stăpânești emoții proprii oricărui om întreg, căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă cu lumea în care trăiește. Am preferat, totuși, să las un timp, cât de scurt, pentru a se mai potoli patimile și folositor pentru a încerca înțelegerea timpului în care suntem așezați, dar și a celui ce va veni.

Votul democratic al cetățenilor britanici, care a dat câștig de cauză – surprinzător chiar și pentru susținătorii ieșirii din UE a Marii Britanii – unui curent anti-european (în sensul împotrivirii la eurocrația liderilor europeni, nu altfel) ce pare să se extindă nu reprezintă o surpriză atât de mare, pe cât încearcă să insinueze propaganda pro-UE. Și nu este nici votul „poporului analfabet politic”, cum susține aceeași propagandă. Lucrurile nu pot fi tranșate în acești termeni, decât dacă dorim să contribuim la propagarea unei mari minciuni.

Nu este o surpriză, pentru că inclusiv valul de sondaje de opinie, premergător referendumului din Marea Britanie, sondaje manipulate așa cum sunt manipulate toate sondajele pe teme cu miză de asemenea nivel, nu a putut desprinde echilibrul fragil între cele două tabere, iar forțarea unei diferențe de 10 procente în sondajele publicate cu doar câteva ore înainte de vot nu a arătat decât disperarea unor rezultate care arătau altfel decât s-a dorit în cabinetele liderilor UE și tentativa finală de a influența rezultatele reale.

Cât despre insistența cu care propaganda pro-UE încearcă să acrediteze ideea că milioane de britanici au votat independența Marii Britanii și asumarea unui destin național fără presiuni berlineze sau pariziene fără să înțeleagă ce fac, această insistență propagandistică nu face decât să accentueze imaginea disperării din preajma faptului împlinit. Am citit de prin valul de „înfierări proletare” atât din zone media vest-europene, cât și din România, dar am citit și opinii așezate ale unor cetățeni britanici, ale unor analiști și nu am găsit argumente care să susțină reproșurile aduse votului pentru ieșirea din UE. Și, dacă am adânci mai mult căutările, am descoperi că acest BREXIT (toate sunt numai un cod astăzi!) nu este rezultatul unei zile sau chiar unor luni de propagandă politică pro și contra, ci este rezultatul unor transformări economice și sociale, unor crize profunde care au afectat națiunea britanică și au hrănit acest curent anti-european (în sensul de mai sus) foarte multă vreme.

Trebuie să fim cu spiritul treaz în preajma acestui moment istoric, moment care va reprezenta renunțarea la o pâine europeană mucegăită în multe locuri și așezare unui nou aluat la copt, aluat din care fie va ieși o pâine albă în toate feliile ei, fie o tavă de chifle, care mai albe, care mai negre.

Este evident faptul că reacția socială din Marea Britanie este gestionată de dirijori ai politicii, dirijori care au folosit cu îndemânare dezamăgirile și spaimele din (cel puțin) ultimul deceniu ale cetățenilor britanici. Numai că acești dirijori ai politicii nu ar fi reușit un asemenea eveniment istoric, dacă nu ar fi beneficiat de sprijinul uriaș al liderilor Uniunii Europene, lideri așezați într-un dans dezlânat și ușor macabru în jurul intereselor Germaniei. Este vorba de o Germanie căreia i s-a urcat puterea continentală la cap atât de intens, încât, printr-un șir de decizii arogante, a reușit să transforme Uniunea Europeană într-un adevărat teatru de război, așezând o pârtie generoasă și pentru tot ce înseamnă mișcare naționalistă, și pentru tot ce poate grăbi decesul unei Uniuni Europene care a ajuns vălău birocratic pentru experimente funcționărești nereușite. Popularea forțată a Europei, împotriva logicii simple a securității și stabilității – atât pentru națiuni, cât mai ales pentru cetățean -, reprezintă monstrul teribil al politicii europene cu centrul la Berlin, cel care insistă fie să năruie totul, fie să îngenunchieze națiunile.

Proiectul european, în situația de acum, este un eșec lamentabil, pliat pe un pericol iminent și nimeni nu a propus, până acum, o soluție care să îl salveze, la limită.

Cum tot am atins subiectul pârtiei generoase deschise în fața structurilor politice și civice cu platformă naționalistă, să observăm cum aceste structuri au căpătat nu numai forță, dar și argumente pentru a deveni extrem de populare. Nu avem aici loc pentru a intra în detalii, dar vom puncta numai asupra României – bezmetica din Răsărit cotropită și de interesele „europenilor deștepți”, și de nesimțirea propriilor conducători.

Într-o Românie în care cetățeanul nu mai are reprezentare politică – partidele renunțând la doctrină, onoare, demnitate și cetățean în folosul unor lideri care ne scârbesc cu lăcomia și prostia lor -, dacă s-ar structura o formațiune politică naționalistă de secol XXI, inteligentă, curățată de extremele prostești ale unei istorii trecute, cu lideri carismatici și educați, aceasta ar reuși să atragă un electorat semnificativ, un electorat periculos pentru toate formațiunile înecate în corupție care ne mănâncă zilele. Și nu numai ca răspuns la nesimțirea politicii la zi din România, la corupția generalizată, ci și ca răspuns la tentativele mizerabile de îngropare a spiritului național, la tentativele de purtare în derizoriu a patriotismului și tradiției necesare supraviețuirii ca națiune cu identitate. Numai că o astfel de structură politică „de asalt” încă nu s-a făcut vizibilă, dar, în logica istoriei europene recente, apariția ei este în grad mare de probabilitate.

O concluzie simplă a acestei note scurte vine tocmai în completarea observațiilor asupra asaltului naționalist. Anume că viitorul continentului european nu mai poate fi argumentat cu obligația de a accepta o putere unică, impusă de un grup mic de state puternice, iar dacă „corectitudinea politică” a liderilor europeni va insista idiot și periculos pe demonizarea spiritului național, a patriotismului și dreptului suveran al națiunilor la judecarea propriului destin, atunci Europa va fi stăpânită tocmai de dorința firească a națiunilor de a se descurca singure, fiecare după puterile ei. Va fi interesant, pentru cei care vor apuca acest viitor, de văzut cine va plânge și cine va râde, până la urmă.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 2 =

ACTUALITATE
Motociclist rănit după ce a evitat un biciclist         Două femei rănite într-un accident rutier         A incendiat gospodăria vecinilor         FOTO. Carla’s Dreams a concertat în Hunedoara         DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat         Parada portului popular. Centrul vechi al Hunedoarei a fost animat de pădureni         Restricții pe drumurile Hunedoarei         Avertizare meteorologică         Statuia Regelui Ferdinand I, de la Orăștie         Accident rutier la ieșirea din Petroșani         Motociclist rănit într-un accident