Naționalismul crescut pe butoiul de pulbere

volodia macovei foto editoPe aragazul uriaș al lumii sunt, deja, prea multe oale ce fac spume și sunt gata să dea în foc. Uniunea Europeană are mult mai multe probleme decât soluții, în situația de criză extinsă în care se află de câteva săptămâni. În fapt, nici nu pare să aibă vreo soluție. Marea Britanie pare să-și limpezească nu numai politica, ci inclusiv tumultul social, în condițiile în care aroganța liderilor Uniunii Europene în ceea ce o privește arată o disperare furibundă a perechii Germania-Franța de a institui o structură agresivă de impunere a deciziilor exclusiv de pe axa Berlin-Paris. În condițiile succesiunii extrem de rapide de dialoguri fracturate, gafe diplomatice evidente și gesturi agresive fără argument, chiar britanicii pro-UE atenți la cotidian nu mai sunt atât de convinși că ieșirea Regatului din uniune a fost o idee proastă. Chiar așa, ce fel de parteneriat a fost acesta dacă, în urma unei retrageri elegante, din motive și voință personale, ești tratat cu fluierături și șuturi violente în dos?

Sumbra și subita lipsă de diplomație a liderilor europeni în fața unei situații complexe și delicate, mă refer la Brexit, nu poate fi decât dăunătoare marelui proiect european, actuala imagine a UE fiind mai degrabă a unor piese de puzzle sfâșiate din întreg și deloc bucuroase să se mai apropie: Germania și Franța dictatoriale, cu puterea urcată halucinogen în vârful capului, grupul de la Vișegrad iritat și rumegând proiecte proprii și pretenția de a nu i se impune decizii similare amețelilor de la Bruxelles din ultimul an, România și Bulgaria tehuie și parcă desprinse din conținut și înțelegere, zona iberică chinuită de problemele ei și cu bomboana catalană pe creștet, Grecia temătoare și debusolată de probleme fără soluție, dar și de duplicitatea păguboasă a liderilor europeni…

Colac peste pupăză, două evenimente post-Brexit (mă refer la momentul votului de desprindere, evident) vin să lovească în plin structura deja șubredă a nebuniei de mai sus: Franța este lovită din nou, când credea că a scăpat, de un atac terorist cumplit, la Nisa, iar Turcia joacă un joc periculos, de-a puciul, joc ce pare să transforme capul de pod către Orientul Apropiat și Mijlociu într-un ditamai foc de tabără, în fapt o dictatura cu, aparent, prea puțină dorință de a mai sluji în cheia de securitate a NATO.

Și peste colacul de peste pupăză vine și ansamblul mișcărilor rapide pregătite de Rusia, reorganizări de strategie militară, ca răspuns la ultimele decizii NATO care înarmează agresiv flancul estic al UE, în condițiile în care nu există acolo un spațiu deschis de conflict, dar această agresivitate deplasată tocmai îl deschide.

Așadar, în acest moment, Brexit este cea mai mică problemă a Uniunii Europene, atmosfera de război instaurată în spațiul extins european care cuprinde și decenala candidată la intrarea în UE, Turcia, fiind specifică butoiului de pulbere amintit prin unele cărți de istorie. Este o atmosferă de război cu nuclee de foc atât în interiorul UE, cât și în granițele ei.

În Vest, bate focul iute al complicației economico-sociale degajată din ieșirea Marea Britanii din Uniunea Europeană (cu consecințe imprevizibile și pe termen lung), foc ațâțat și de vântul american în căutare de spațiu de manifestare. În Est, Rusia înfuriată de atitudinea belicoasă a NATO, pune butuci pe un foc mare, pregătind concetrarea de forțe militare atât în zona Baltică, cât mai ales în zona Mării Negre, unde Crimeea va deveni gazda unui important centru militar cu de toate. În apendicele turcesc, Erdogan pune bazele unei dictaturi fioroase și se arată prea puțin interesat de amenințările ce vin din UE, demonstrând că intrarea Turciei în, acum, deloc atractiva uniune continentală nu mai este o prioritate (ca să nu mai punem în balanță atitudinea brusc anti-americană și la fel de brusca prietenie a lui Erdogan cu liderul de la Kremlin, lider pe care îl va întâlni la începutul lunii august).

În interior, în Franța lucrurile au luat-o razna. Ultimul atac terorist de la Nisa a turnat gaz cu cisterna peste focul aprins de șirul negru de evenimente ce a debutat cu atacul de la Charlie Hebdo. Astfel, una din autoasumatele mari puteri ale Europei, din clubul exclusivist Germania-Franța, se dovedește neputincioasă în fața unui război în orb cu teroriștii. Liniștea cetățeanului francez a fost zdruncinată pe termen lung, iar încrederea în promisiunile îmbârligate de politicianism de impunere a unor strategii viabile antiteroriste devine din ce în ce mai mică. Chiar politicieni francezi au ajuns la concluzia că există premisele înspăimântătoare ale declanșării unui adevărat război civil, care să antreneze societatea franceză, altfel pacifistă, și grupurile suficient de consistente de agresori cu umbră teroristă.

Astfel, Franța ar trebui să aibă suficiente probleme, încât să mai renunțe la ideea marșului cvasi-triumfal alături de Germania. Și e suficient, deocamdată, acest exemplu intern.

Ceea ce anunță această stare complicată a lucrurilor poate fi împărțit în două teme mari, teme care, în fapt, se îmbină periculos de bine. Una din teme este spectrul războiului, o temă care nu mai poate fi evitată, indiferent dacă ne referim la o amenințare globală sau la extinderea nepermisă a focarelor deja existente și adăugarea de noi focare de conflict. Cea de-a doua temă este schimbarea evidentă de atitudine politică a europenilor. Iar această schimbare poate fi nu numai la fel de periculoasă ca prima temă, ci chiar principală sursă a acesteia. Pentru că, în ciuda asigurărilor „corecte politic”, cum că democrația este veselă și în expansiune pe bătrânul continent, realitatea, confirmată de încă prea multe argumente, este cu totul alta.

Incapacitatea țărilor europene de a face față valului de imigrație și terorism islamic – val ce pare de neoprit, mai ales după sinistra idee a Germaniei lui Angela Merkel de a popula UE cu „refugiați” din țările arabe – a dat o forță nouă și în creștere tuturor mișcărilor naționaliste, incluzând și extrema dreaptă. Euroscepticismul e doar sirop diluat, față de vinul negru al naționalismului ce iese la lumină în forță și apare, deja, ca posibilă unică alternativă (așa este prezentată și cam așa este percepută de o masă din ce în ce mai consistentă) la incapacitatea sistemelor „corecte politic” de a gestiona un război înfiorător cum este cel cu terorismul. Toată această mișcare, ușor de identificat în întreaga Europă, va schimba radical lumea. În ce sens, asta rămâne de văzut.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × 1 =

ACTUALITATE
Noi mărturii în dosarul matriței din Sarmizegetusa Regia         Fitness în aer liber la poalele Cetății         Sorin Vasilescu participă la o întâlnire în Austria cu specialiști în arheologie         CEH pierde 300 de tone de huilă în fiecare zi         Turiștii din Parâng sunt așteptați cu un drum plin de gropi         A XVI-a ediție a Festivalului – Concurs „Tudorică Munteanu”, organizat în Orăștie         Proiect de lege important. Fermierii care vor fi scutiți de la plata taxelor pentru sănătate, șomaj și salarii         18 octombrie – ziua în care Huniazii au intrat în istorie         Monica Iacob Ridzi a depus o cerere de eliberare condiționată         Gheorghe Ile a cerut daune în instanță unui consilier local pentru denigrare         Accident în Deva. Copil lovit de mașină         Accidentată pe trecerea de pietoni         Hoț prins în flagrant în locuința unui devean         Șeful IPJ Hunedoara a dat în judecată un jurnalist, pentru afirmații calomnioase         Cristian Resmeriță le-a cumpărat apartamente în Timișoara celor doi copii         Cea mai bună veste pentru fermieri. A început plata avansului APIA         Aproape 100 de cereri de executare silită pe numele CEH         DEZVĂLUIRI. Sentința violatorului unei eleve de 11 ani din Deva, ademenită cu lecții de dans         Accident rutier provocat de un minor         Salvată de sonerie