Rar mi-a fost dat să întâlnesc un individ ca Petru Mărginean. De fapt, exagerez. Niciodată nu mi s-a întâmplat. Și nu e întocmai unei întâlniri cu un om, ci, mai degrabă, a unei întâlniri cu o specie periculoasă, față de care nu știi cum să reacționezi, devii prea puțin capabil de decizii argumentate și de folos. Când am auzit, vineri, dis de dimineață, că, din nou, vin „băieții” și cumpără un tiraj de ziar de pe piață, sperând astfel că diminuează daunele ce ar fi provocate de o anchetă de presă, am decis să nu mai fiu atât de blând și plin de bun simț cum am fost până acum – în ciuda unui asalt sălbatic și tembel de injurii, din partea primarului încă în funcție al Devei, pe care le-am diluat în cel mai inteligent mod posibil.
Las deoparte cretinismul unei decizii – mă refer la „furtul” de pe piață a unui tiraj de ziar care conține lucruri supărătoare – care, departe de a ucide munca unui jurnalist de investigații, doar confirmă ce nu am putut proba, neavând, încă, acces la toate dovezile necesare. Toate deciziile luate de Petru Mărginean în această campanie electorală sunt proaste, de la munca de scrib ușor debil, care umple tolba de sesizări inutile a unui birou electoral altfel plictisit, la injuriile cu care inclusiv s-a lansat în campanie, la șuntarea conștientă a colegilor din PNL și a organizației Deva a PNL, care a devenit un monstru complexat de faptul că nu-l poate mușca de pulpă pe ucenicul lui Voiculescu.
Văd și aud (vorbesc în consistență jurnalistică, din surse sigure) cum o organizație județeană a PNL este umilită constant de Petru Mărginean și defulările sale personale și rămâne încremenită, riscând, deja într-un procent probabilistic care nu mai permite îndoială, să piardă și Primăria Deva, și Consiliul Județean, și câțiva primari care își tot mușcă buzele până la sânge de multă vreme, neînțelegând ce fac Țîmpău și Mărginean. Nu mai vorbesc de strategia sinucigașă de a-l ține în poală pe un Mărginean anemic și visceral, sacrificând imaginea liberală de care ar avea nevoie PNL pentru a avea un rezultat măcar onorabil la alegeri în localități.
Mi-ar fi greu să vă spun ceea ce am văzut și văd că se întâmplă. Mi-ar fi foarte greu să vă explic cum fac eforturi disperate candidații PNL din județ ca să acopere mizeria impusă de perechea fatală Țîmpău-Mărginean. Dar credeți-mă că e cumplit să fii liberal, să mergi prin localități să promovezi PNL și să îți trântească în față alegătorul: „păi, cu ăsta sunteți?”. Ăsta fiind Petru Mărginean care, deja, are notorietate pe care nu și-ar dori să o aibă niciun partid politic, niciodată, mai ales în preajma alegerilor.
Ca să justific titlul acestui editorial, marginea lui Petru Mărginean este el însuși. Dincolo de pielea care îi susține scheletul, conform anatomiei pe care am învățat-o în clasa a XI, ca să nu fiu dat în judecată, pentru Petru Mărginean nu există lume. Este el, cu el însuși. Nici măcar cei care îl pupă în fund, exclusiv pe bani, aș spune eu, dacă aș avea probe definitive, nu au acces decât la imaginea epidermei. Trecut prin viteză incredibilă prin carte – asta o spun cu toate riscurile penale, pentru că am avut nefericite ocazii să îl aud construind fraze -, lipsit de cultură – deși este mereu prezent la sindrofii culturale, că dă bine -, incapabil de un discurs coerent și argumentat, Petru Mărginean face ce știe el mai bine: îi declară indezirabili pe oamenii cu carte. Nu îi atacă pe știința de carte, evident, îi face, pur și simplu, proști, idioți, mai elegant mercenari, cu delicatețea specifică unui tractorist lansează și o imbecilitate proprie celor care nu îi înțeleg discursul onomatopeic. Dar nici nu poți să îi ceri mai mult.
Nu aș fi recurs la acest discurs, dacă nu aș fi ajuns la acea saturație de proști pe care nu mi-o poate tempera nici măcar Ediția Specială Necenzurată a prietenului meu Alin Bena, unde mă mai răcoresc. Pur și simplu nu mai suport să fiu politicos cu pleava – este o exprimare generică, nu se referă la Petru Mărginean, deci nu trimiteți semnale slabe la poliție, procuraturi și altele asemenea – în caz contrar, vă spun că singurul meu proces de presă important l-am câștigat printr-o expertiză asupra formulărilor în limba română, pe care o iubesc.
Mi-e greață, mi-e silă și vă doresc alegeri fericite – din nou, explic, nu e vorba de alegerile locale.
