JURNAL VIRTUAL. O viaţă reală

danielgutaO imagine comună astăzi, în aproape orice local: cei mai mulţi dintre clienţii aşezaţi la mese îşi pipăie de zor telefoanele mobile şi tabletele, cu ochii aţintiţi pe ecranele lor luminoase, pe care eventual se înfăţişează fotografiile şi statusurile prietenilor lor virtuali. Uneori am impresia că ne-am pierdut în lumea Internetului. Eu mă consolez spunându-mi că trebuie să mă folosesc de el prin natura meseriei mele. Dacă nu aş lucra în presă, poate nu aş „empatiza” atât de mult cu Facebook-ul, Twitter-ul sau Google Plus-ul. Dar mă întreb ce nevoie au de ele ceilalţi. Privind la câţiva dintre ei, cum se agaţă de gadget-urile cu care se prezintă la întâlnirea din bar să zicem, mă întreb dacă nu cumva o să uităm în curând să comunicăm pe bune. Ca de la om la om, nu ca de la om la touch screen şi iar la om. Mă gândesc alteori că mediul on-line care ne încearcă dependenţa aruncă un văl asupra sincerităţii noastre. Ne alungă originalitatea şi ne depersonalizează.

Zilele trecute am ajuns într-un sat de munte, în care oamenii nu aveau nici măcar curent electric. Cu toate greutăţile lor, sătenii aceia înapoiaţi tehnologic sunt mai fericiţi ca mulţi dintre noi, indiferent de cât de comunicativi am fi sau cât de veseli am părea pe Internet, indiferent de numărul prietenilor virtuali contabilizaţi în lista de Facebook. Oamenii aceia singuri şi simpli, care mănâncă pâine cu caş de oaie şi au grijă de animale, sunt mai câştigaţi prin felul lor de a fi decât unul ca mine, poate, sau ca apropiaţii mei, cu telefoane de 3-400 de euro, prânzul luat la Mc Donalds, cafelele băute pe terasă şi cu distracţiile noastre urbane. Cât valorează un apus de soare pe care îl petreci tolănit pe iarbă, în cine ştie ce loc uitat de lume? Cu siguranţă mai mult decât unul admirat în fotografiile virale de pe Facebook. Dar ce ziceţi de parfumul acela al naturii: iarbă, fân, flori, pământ, rouă, frig, unul care îţi dă poftă de viaţă şi de mâncare, mai ales. Nu l-aş compara cu senzaţiile stârnite de conversaţiile plăcute de pe Facebook. Poveştile noastre de pe Internet, nimicurile cu care ne lăudăm celorlalţi posesori de profiluri virtuale, nu pot valora cât frânturile de viaţă trăită cu adevărat.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − 6 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Foștii șefi ai Minei Petrila ar vrea să reaudieze martorii din dosarul tragediei din 2012         Polițiștii caută două hoațe de tablouri         O nouă amendă pentru neridicarea gunoiului în Deva         Un preot hunedorean s-a implicat în achiziționarea unei case pentru o familie nevoiașă         Spitalul din Deva a scos la licitație serviciul de pază a unității medicale         Telecabina Devei rămâne oprită chiar și după reparațiile de la începutul lunii         Comunicat de presă: Mărțișor PNL pentru copiii României: alocații mai mari!         TREI BAZINE ÎNCHISE TEMPORAR. Aqualand Deva anunță lucrări de igienizare         Două femei au fost lovite de un camion         Pe 3 martie, la Deva, o comedie la care râzi cu lacrimi         TRADIŢIA MERGE ŞNUR. Asta înseamnă „pentru toate gusturile”: Mărţişoare comestibile la Deva         Sentință definitivă pentru violatorul din Hunedoara         Jaf într-un tren care circula pe ruta Deva – Simeria         Copil lovit de mașină în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni         Schitul Sfântul Nectarie. Povestea celei mai noi mănăstiri din Hunedoara         Negoiu, satul de poveste din Ținutul Pădurenilor, cu două șosele care duc la granița județului         Baloo, celebrat la 19 ani         Ministrul Tineretului și Sportului și-a vizitat ”zestrea” din județul Hunedoara         Lansarea implementării proiectului: “Creșterea eficienței energetice a blocului 13A – Strada Mihai Eminescu din municipiul Deva”, cod SMIS 117065         Primăria Deva premiază performanţa