Am încercat de vreo câteva ori, chiar și aici, să pun măcar în discuție- că în practică ar trebui să trăiesc cel puțin în SUA sau Anglia-, cum stă treaba cu democrația. Nu mai reiau definiții, care de care mai lămuritoare și pe înțelesul  celor chemați să-și dea votul pentru susținerea și înfăptuirea, transformarea în viață a definițiilor democrației. Deși, că tot am pomenit de Anglia, mi se pare că toate definițiile enunțate pentru aceeași chestiune pălesc pe lăngă cea a celui mai englez dintre englezi. În accepțiunea mea, desigur. Pentru că eu mă gândesc la Winston Churchil, iar alții se pot gândi la Shakespeare de pildă, ca englez de referință. Ori la Peter O’Toole sau Sir Stanley Matthews ( fotbalist la cel mai înalt nivel până la vârsta de 50 de ani!), la Beatlles și chiar la Regina Angliei, Elisabeta a II-a…. Iar englezul meu de suflet, Churchill, ne învață că “Democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat pănă acum”. Nu pot să-mi imaginez cum ar fi sunat definiția sa dacă ar fi trăit în ultimii 28 de ani în România! Dar, adevăr rămâne că Democrația a existat numai în antichitate, la Atena, și a însemnat puterea demosului. Alcătuit din bărbațili liberi, câteva mii, cca. 10% din populație. Care se ocupau în principal cu războiul, religia, arta și pălăvrăgeala, mai puțin cu munca și preocupări constructive. Ca la noi!… Demosul numea, la rândul lui, o serie de instituții cu membri- unii de drept, unii aleși, alții trași la sorți, instituții care se schimbau de obicei atunci când își dovedeau disfuncționalitatea și incompetența. Ca la noi!… Cu adăugirea că la numirea membrilor acelor instituții, demosul nostru parlamentar se axează pe unii membri, cei mai mulți, așezați acolo pe criteriii versatile și de neînțeles din punct de vedere legal. De la nemotenii, la mărunți activiști de partid servili, docili, școliți la cursuri de scurtă durată sau chiar posesori de diplome copiate de masteri și doctori, la amante și excroci, oameni de afaceri, de fapt afaceriști de doi bani. Conform… democrației economiei de piață: cumperi ceva cu 5 lei și revinzi cu 7 lei. Ceea ce nu e excrocherie, ci capitalism, după mintea lor…
Sub acest sistem care amestecă democrația cu democratismul aflăm și ni se dezvăluie tot mai limpede că la ultimele trei scrutine prezidențiale, președinții Băsescu, de două ori, respectiv Iohannis au ajuns la Cotroceni pe aranjamentele politicianiste, ca să nu zic murdare, ale unor instituții, nu pe votul popular! Ambii cu dosare penale înaintea alegerilor, dar… evaporate de membri ai acelor instituții, numiți pe criteriile pomenite. Iar, cum democrația veritabilă a existat numai la Atena și de-atunci încoace a fost fetișizată în democratism, suntem mereu victime ale minciunii și mainpulării, mai pe românește- ai ticăloșiei! Democratismul modern pare a se rezuma astfel: Votați, fraierilor, cu ștampila care vă pecetluiește prostia, și vă atestați singuri soarta! Alții, băieții deștepți, hotărăsc, nu voi!

Comentarii FB

comentarii