Pentru a preîntâmpina un reproș, poate însoțit de un gând cât o înjurătură, țin să vă asigur că nu voi relua tema emisiunii consacrate a unei televiziuni care excelează prin producții proprii. Chiar dacă subiectul merită cu prisosință toate vorbele bune din limbajul uzual, chiar dacă emisiunea a făcut, în cele opt ediții de până acum, niște servicii publice de cunoaștere și cultură mai eficiente și mai inspirate decât tot Ministerul Culturii și miniștrii săi pasageri din ultimii 29 de ani ! Voi mai reaminti doar că actualul sezon, foarte bun, cu concurenți de mare valoare, are un merit în plus! Deosebit, prin… retrocedarea talentelor risipite în Europa și în Lume. Din cauza pribegiei românilor peste hotare, în căutarea unui trai decent. Pe care nu-l găsesc pe locul lor de baștină, pe pământul strămoșesc, mereu glorificat cu ipocrizie și perfidie la mari sărbători, cum ar fi și Centenarul Unirii ce ne dezbină zi după zi… Și, cu acest prilej reiau, totuși, ideea care mi se fixează tot mai solid, devine convingere și regret că bogăția de talente nu este transformată în… mijloc de producție! Care să salveze măcar spiritual România de la o dispariție fizică- cuturală-socială tot mai palpabilă. Dispariția fizică- prin sărăcirea resurselor naturale datorată sistării exploatării lor- aur, cărbune- din porunci de la înalte porți, ori chiar prin înstrăinare, prin despădurirea munților și… înțelenirea pământurilor nelucrate. Dispariția culturală-socială datorată cultivării conștiente, posibil tot la comenzi ale unor mărimi oculte, a… subculturii, prin școală și televiziuni.
De la bucuria trăiniciei harului acestei populații mereu aservite, de prea multe ori din vina sau cu consimțământul propriilor ei conducători, ne oprim o clipă la bucuria devenilor. Care din nou își salută, le strâng mâna, le înmânerază un buchet tricolor de flori, o Diplomă semnată de ei, aici fiind valoarea Diplomei, o insignă semenilor lor… Deveni sau nu, poposiți pe treptele Casei de Cultură, care primesc statură de amfiteatru. Premianții fără… premii, oameni care fac, care lasă urme, demnitate și onoare în trecerea lor prin viață, manifestare specifică, proprietete sufletească a Devei, a devenilor- a revenit de două sâmbete. Nu știu unde a găsit Dan Terteci resurse psihice – de cele materiale nici nu îndrăznesc să pomenesc, știind că-s ale lui-, să reia manifestarea. Poate din sufletul său de om bun, poate din regretul că i-a stat gândul o clipă… de vreo opt luni să-și abandoneze odorul de suflet, care era această ieșire în stradă cu flori în mână în fața unor concetățeni. Poate i-am dat și eu un strop de curaj spunându-i că Deva, la ora asta, în afară de Cetate nu mai are nimic de afișat către țară! Oricum, ultimele două sâmbete, avându-i ca Premianți pe polițistul Darie Tudor, din Dobra, și pe preotul Radu Trifon – nu-mi dau încă seama de ce, dar îl văd călcând apăsat pe urmele teologului Constantin Necula, tot un Premiant al devenilor-, au marcat dezghețul. Nu doar de primăvară, ci și de grija că pierdem un atu al orașului. Pariciparea surprinzător de numeroasă este argumentul că devenii au nevoie de Premianții lor! Și numai ai lor!

Comentarii FB

comentarii