Sub textul de vineri, cineva îmi reproșează că de ce nu mă adresez Telekom-ului România, de ce pun întrebarea: să mă adresez statului german? În text scria clar și amănunțit că tocmai Telekom mă trimitea la operatorul din orașul meu. Textul atrăgea atenția asupra realității imediate că statul român își pierde funcțiile, autoritatea pe teritoriul numit România. Și funcționează pe baza economică a unei noi forme de proprietate, corporatistă, globalizantă. De aceea am întrebat: să mă adresez Statului german, el fiind proprietarul Telekom-ului.
…O vreme, imediat după 1990, se spunea că presa e o putere. Ba chiar a patra în stat. Cam lozincard, dar, o scurtă vreme, a avut oarece putere. Cât a durat setea populației de presă liberă. Care sete se stingea pe măsură ce creștea… foamea de averi a făcătorilor de presă. Televiziunile apăreau ca ciupercile, iar azi sunt foarte toxice – ciuperci bolunde! Ca și ziarele, dealtfel. Atâta, că astea mor pe capete, tocmai din cauză că editorii, directorii de mari companii media deveneau tot mai flămânzi. Mai lacomi, dedulciți la trai bun, profit și lux.
… Mai înainte, în epoca odioasă, după apariția în ziarul local a unei note critice – gen gazetăresc cvasidispărut, dar care rezolva mulțime de fapte diverse -, se luau măsuri exagerate, uneori. Și, ca să rămânem în domeniul telefoanelor, iată un scenariu care chiar are un miez real. După o asemenea ciupitură discretă în ziarul local, un director general al DJPTc. Hunedoara-Deva, să zicem Mircea Deac, ar fi sunat, imediat după citirea notei, pe șeful Oficiului Deva 1, Emil Szitar, și i-ar fi cerut să vadă ce e cu chestia aia din ziar. Acesta cerceta, și dacă se confirma, operatoarea primea o sancțiune. Dacă era mai gravă, și fiindcă respectiva avea pe cineva la partid, „la muncipiu” sau chiar „la județ”, șeful oficiului avea el de suportat o sancțiune. Dacă acolo l-ar fi chemat un vechi… tovarăș de luptă. Dar dacă avea noroc să dea peste unul mai nou, școlit la rigoare, nu la Jdanov – tatăl Academiei Ștefan Gheorghiu -, atunci Szitar ar fi fost felicitat. Solicitudinea personalului din serviciile publice era la mare preț.
Acum, însă, puterea presei este aproape nulă. Chiar dacă televiziunile și „marii” jurnaliști mestecă zilnic cuvinte sfornăitoare despre investigațiile lor jurnalistice, care dezvăluie fapte, prezentate bombastic drept senzaționale, cutremurătoare. Când practic li se livrează știrile, dosarele direct din… Justiție. Că se confundă, nu doar din neștiință, procuratura cu justiția. Cum zice chiar doamna Koveși, cu convingerea că dânsa însăși este Justiția! Numai că nu e legată la ochi… Și cum, cu toate criticile îndreptățite ale unei mari părți a presei la adresa șefei DNA, pentru minciunile transmise Europei, și în raportul DNA, nimeni, deși are o mulțime de șefi – la Parchetul General, la minister, la Guvern, la Parlament – nu o trage de chică. Dimpotrivă! Ea îi târăie pe acei șefi, ca și pe jurnaliști, la DNA, în tribunale. Unii binemeritat, dar cei mai mulți nu pot fi dovediți drept făptași… Fabrica de dosare continuă să duduie!
Unde e a patra putere, dacă prima e DNA ?!… Sau, DNA e statul?… Ori șefa DNA o fi vreun Louis XIV: L’Etat c’est moi ?!
Cuvinte Libere. Lăsați-o mai moale cu „a patra putere”!
