Cuvinte Libere. AUGUST FIERBINTE! Greva de la Lupeni – 40 de ani

Reiau și adaug precizări la textul publicat aici în urmă cu trei ani, azi, la împlinirea a patru decenii de la cea mai impresionantă și surprinzătoare ridicare minerească din vremea impropriu numită socialistă. Înainte de orice, reamintesc faptul că aceasta, ca și precedenta, este singura relatare autentică de la fața locului!

În pofida interpretărilor de după 1989 privind greva Lupeni din august 1977, ca fiind o acțiune politică împotriva regimului și, îndeosebi, împotriva lui Nicolae Ceaușescu, evenimentul a fost în realitate o manifestare energică a nemulțumirilor economico-sociale! Având ca ținte revendicări împotriva unor noi reglementări salariale, privind programul de muncă în subteran și vârsta de pensionare. Orice alte interpretări sunt exclusiv manipulări politicianiste de doi bani! Faptul că acele reglementări care i-au nemulțumit pe greviști au fost făcute publice, neinspirat și chiar neghiob, în preajma Zilei Minerului – sărbătoare care aducea în mod constant prime speciale, manifestări festive, chermeze –, a fost înțeles oarecum drept o ofensă, o sfidare. Noul program de lucru, cu patru șuturi în 24 de ore, adică un „șut” de șase ore (din care în unele abataje sau puncte de lucru se lucra sub cinci ore, din cauza distanțelor), nu a dat rezultatele scontate. Dimpotrivă, a amplificat nemulțumirile celor două părți. Pe de o parte producția nu numai că nu creștea, dar înghițea și cheltuieli mai mari la 1000 de lei producție marfă vândută. De cealaltă parte, a minerilor, unele măsuri financiare restrângeau câștigurile acestora, iar creșterea vârstei de pensionare de la 50 la 53 de ani și scăderea veniturilor pensionarilor de gradul III, cei cu incapactate parțială de muncă, trecuți la jumătate de normă sau la munci mai ușoare, la suprafață, venite, cum am spus, în loc de prime de ziua lor, au pus paie pe foc și au întețit vâvătăile!
Marţi, 2 august, am asistat la două runde de convorbiri telefonice între Ceauşescu şi şefii de partid, judeţeni şi cei veniţi din Capitală să potolească lucrurile, fără intervenţia lui Ceauşescu, la poşta din apropierea Palatului Culturii şi comitetului orăşenesc de partid. Constantin Dobre, liderul greviştilor, şi un grup de mineri echipaţi de subteran, cu lampa şi securea cu coadă scurtă la piept, în chingi, îi escortau pe Ilie Verdeţ, secretar al CC şi prim-viceprim-ministru, şi Mircea Lucaciu, scretar 2, organizatoric, al comitetului judeţean de partid (Ilie Rădulescu, prim-secretarul, era în concediu la Karlovy Vary). Ce am văzut şi am auzit, atât cât ne-am putut apropia şi trage cu urechea părea ceva de neimaginat! S-au dat ghionturi, cei doi lideri de partid le-au receptat cu icnete, iar la ultima convorbire, Dobre a luat telefonul din mâna lui Verdeţ şi a spus foarte clar: “Lăsaţi, tovarăşe secretar general, plecarea în Crimeea! Nu la Yalta aveţi probleme, ci aici, la Lupeni. Minerii, detaşamentul de frunte al clasei muncitoare vă aşteaptă!”
După care, la comanda lui Petre Lungu am ajuns în sala de şedinţe a comitetului orăşenesc de partid, şi nu ne aşezarăm bine pe scaune, iar tov.secretar Lungu tocmai terminase fraza “Ia să vedem noi ce facem cu răsculaţii ăştia” (nota bene: vorbele aparţineau unui cadru promovat din rândurile clasei muncitoare, de la Hunedoara, din combinat, unde ajunsese mare secretar de comitet!), că un grup de 10-12 mineri aliniaţi pe două rânduri au intrat în sală şi au spus scurt:”Nu aici aveţi treabă, ci acolo, în curte, în mijlocul minerilor”! Şi ne-au condus flancaţi, repetând mereu:”Păzea că murdăreşte!”, referire la salopetele lor… Prietenul și colegul Carol Drozd a rămas toată noaptea în curtea-depozit de lemn , în mijlocul deja a câtorva mii de mineri, au stat de vorbă, şi-au omorât timpul povestind şi fumând.
A doua zi, dimineaţa, pe la ora 9, elicopterul prezidenţial a aterizat pe gazonul stadionului vechi, cel de lemn… Regia de primire oficială, cu flori, copii, pionieri, şoimi ai patriei nu a ieşit după tipic. În tribune, în afara publicului neentuziast dar şi nemineresc, cu mai mulţi orăşeni şi cine mai ştie ce, printre aplauze veştede şi încercări de lozinci se auzeau mârâituri, ba chiar dezaprobări, acoperite instantaneu de aplaudacii de serviciu. În această atmosferă Ceauşescu a părăsit rapid gazonul, ieşind prin dreptul porţii dinspre comitetul orăşenesc de partid. Unde a stat de asemenea puţin, dar suficient cât să ajung la Lupeni. Unde, pe acoperişul jos al gheretei porţii incintei încăpătoare dar destul de aglomerată cu stivele de lemn de mină, erau totuşi peste 40000 de mineri. Cu care Dobre organiza, de la microfonul instalaţiei de sonorizare a Palatului Cultural, primirea “înaltului oaspete al minerilor”. Exact aşa vorbea: “Fraţii mei, ortacii mei, va veni să se întâlnească cu minerii preşedintele Republicii Socialiste România, secretarul general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu!” “Vă rog, dragi ortaci, preşedintele RSR nu se întâlneşte cu un grup de oameni ai muncii, ci cu cel mai înaintat detaşament al clasei muncitoare. Aşa că vă rog scoateţi-i afară pe cei obosiţi, pe cei băuţi. Faceţi vă rog un culoar larg de şase metri, pentru ca tovarăşul preşedinte să vadă că vine în mijlocul unor oameni civilizaţi, cu care să discute probleme ce ne privesc pe toţi”. Locul a fost curăţat de cei mai…obosiţi, şi din curte şi de prin împrejurimi, culoarul deschis din piaţeta Palatului până la ghereta incintei, pe care Ceauşescu, Verdeţ, Băbălău, ministrul Minelor, Clement Negruţ, prim-secretarul comitetului municipal de partid Petroşani, şi Dobre au fost cocoţaţi.
Din respect pentru adevăr, întăresc afirmația mea că lista de revendicări înaintată lui Ceaușescu, la care acesta trebuia să răspundă de pe copertina gheretei de la poarta 2 a Minei Lupeni, cuprindea doar 10 revendicări! Nu 17, nu 19, nu 21 sau chiar 26, după alte „surse”, cum am văzut în evocările unora care, poate, nici în Valea Jiului nu au fost vreodată, necum acolo și atunci! Acestea și numai acestea au fost revendicările dictate de Costantin Dobre unui arhivar în subsolul județenei de partid, singurul care a răspuns că știe să bată la mașină, cu un deget, „un dești”, și căruia liderul Dobre îi dicta și punctuația și deschiderea și închiderea parantezelor. Iată lista, așa cum este reprodusă corect și în documentarul „Mineriada lui Ceaușescu”, din revista „Historia”, până la punctul 11! Care, ca și restul, până la 17, nu au existat pe lista am citit-o cu mare atenție, și confirmă și intervențiile lui Dobre, când îi dicta lui I. Stănilă punctuația:
1. Reducerea programului de lucru la timpul de 6 ore pe zi.
2. Pensionarea minerilor la vârsta de 50 ani (limita maximă).
3. Să nu se adopte în niciun caz lucrul în acordul global.
4. Să se mențină deciziile de pensionare privind gradul de invaliditate nr. 3 (cu respectarea drepturilor din trecut-adică pâna la data de 1.VII.1977).
5. Reducerea planului de producție la nivelul Centralei Cărbunelui Petroșani, proporțional cu forța vie activă productivă.
6. Sistarea abuzurilor de funcție (prin control inopinant exercitat de organele de stat și de partid la nivel de minister).
7. Să nu se ridice costul alimentelor odată cu creșterea salariilor (se poate face acest lucru cu o perioadă de întârziere sau într-o mai mică masură față de creșterea reală a salariilor). Revenind asupra punctului numărul unu din programul sus-numit cerem cu insistență reducerea programului de lucru la 6 ore pe zi începând cu data de 4. VIII. 1977.
8. Dorim ca în nici un caz să nu se adopte măsuri de represiune morală, fizică sau de alt gen asupra delegației reprezentative cât și asupra celor care au luat cuvântul înaintea sosirii Dumneavoastră, tovarășe Secretar General în incinta Exploatarii miniere Lupeni.
9. În urma revendicărilor sus-numite de către tovarășii noștri de muncă de la Exploatarea minieră Aninoasa cerem să fie eliberați toți cei care au fost reținuți de către organele de ordine.
10. Cerem cu insistență ca întreaga demonstrație pașnică a minerilor din Valea Jiului să fie dată publicității la radio si televiziune. Acestea au fost doleanțele exprimate în scris pentru a fi prezentate Dumneavoastră. Sperăm din toată inima ca aceste revendicări să fie satisfacute integral.
(Există o ciornă olografă în arhivele CNSAS, ale cărei prime 10 puncte corespund, cu unele reformulări, listei dactilografiate înmânate lui Ceaușescu. La care s-a mai adăugat o pagină cu încă 9 revendicări, scrisă de altă mână, semnată de minerii V. Caila și C. Cornoiu.)
Cum lesne se vede din tonul revendicărilor, însă mai cu seamă din modul respectuos de adresare către președintelui R.S.R., nici Dobre, nici minerii nu l-au primit cu ostilitate, ci cu deplină încredere că doar el le va putea rezolva cererile. Iar desfășurarea „simpozionului”, cum l-am numit noi, pe copertină, la nivelul minerilor urcați pe stivele de lemn de mină din incintă, a evidențiat și un alt aspect care a întărit respectul față de lider. La un moment dat, murmurul general „Uite, nu vrea!” a fost stins pe loc de intervenția lui Ceaușescu: „Dragă, dacă nu poţi tăcea, ia o piatră în gură! Eu am venit aici să discutăm. Să nu credeţi că mi-e frică să vorbesc cu voi. Uite aici – şi a scos limba! –, şi alţii au vrut să-mi taie limba ca să tac, dar nu au reuşit!”. Mărturisec că și eu și colegul Carol Drozd am înlemnit. Nu că s-ar fi putut întâmpla o întorsătură în desfășurarea pașnică a „simpozionului”, cât mai mult uimiți de curajul unuia care nu se afla într-o poziție foarte confortabilă în acele clipe…
Cert este că după încheirea… lucrărilor simpozionului, Ceaușescu a plecat grăbit la Petroșani, unde, în fața Casei de Cultură, îl aștepta adunarea populară a minerilor din Valea Jiului, vorba vine, regizată, organizată de propaganda oficială, care a adus autobuze și trenuri cu salariați din Deva, Hunedoara, din județ, la încheierea… vizitei de lucru a tovarășului în Valea Jiului. Adunare la care a ajuns și C. Dobre, cu un grup restrâns, care l-a declarat pe Ceaușescu „Miner de Onoare al Văii Jiului”, i-a înmânat o cască și o lampă de miner, în apauze entuziaste. Iar mai târziu, propaganda centrală a modificat titlul acela în „Miner de Onoare al R.S.R.”.
După…simpozion, lucrurile s-au schimbat mult în bine, dar numai în privința investițiilor pentru construcția de locuințe, orașele de pe…. cel mai lung bulevard din România primind aspect proaspăt, modern, chiar elegant… Iar Fabrica de tricotaje ajunsese un expert producător și exportator de îmbrăcăminte militară din lână, destinată trupelor americane din Europa și NATO, îndeosebi sub forma puloverelor din lână bazonate la coate, umeri și ciorapilor de iarnă. În timp ce noua Fabrică de confecții primise un fel de exclusivitate în confecționarea echipamentelor de protecție, salopete de tot felul, specializate ca destinație diverselor sectoare de muncă…
Pe când se coceau și deveneau împliniri unele dintre revendicările din „Decalogul” lui Dobre, a venit schimbarea de regim politic, iar minerii, destul de mulțumiți de situația lor, au fost cam absenți în decembrie 1989… Când s-au trezit, soarta lor era deja parafată de premierul interimar Petre Roman și Comunitatea europeană clădită pe cărbune și oțel, care cerea României, Hunedoarei mai cu seamă, să se despartă de cărbune și oțel. Abia de-acum Valea Jiului poartă cu dreptate numele Jalea Viului!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

14 − 12 =

ACTUALITATE
Braconierul oprit cu focuri de armă de poliţistul Roman Murar         Risc de avalanșă în munți         Vânătoare ilegală         Povestea aeroportului InternaŢional sibiu continuă alături de voi         Lista drumurilor județene din Hunedoara modernizate în 2017         „Crăciunul Vienez” deschide sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean”         Polițiștii din Lupeni și-au reclamat șeful, întors la lucru după nouă luni de concediu medical         Bilațul investițiilor în spitalele din județul Hunedoara         A încărcat mai mult lemn decât trebuia         Transport ilegal de lemne         Bătaie cu urmări grave         Lucrări recepționate pe strada Pietroasa din Deva         Concerte reprogramate, ca urmare a decretării doliului național         Miner rănit grav la Mina Lupeni         Accident grav în Bălata         10 ani de la cel mai cumplit jaf armat din Hunedoara. Ce s-a întâmplat cu „echipa morții”         LEGILE JUSTIŢEI. Mircea Moloţ: „Şi magistraţii trebuie să răspundă pentru greşelile lor”         Firma omului de afaceri Emil Părău va achita 3.500 de lei Societăţii Române de Televizune         Mihai Mica a fost exclus din ALDE şi pierde postul de consilier local la Deva         Corvin Caffé – pseudoroman cu un oltean de… Hunedoara