Cuvinte Libere. AMINTIRI DINTR-O ECONOMIE LOCALĂ DE PIAȚĂ

De când mi s-a împlinit speranța că voi mai trăi măcar o zi “de după Ceaușescu”, pentru a citi ce se va scrie despre acel fapt care părea iluzoriu, aud/citesc vorbe, unele de duh, cele mai multe- tâmpenii, despre economia de piață. Fără să-mi fi dat seama că eu m-am născut, am umblat la grădință și la școala primară, chiar și-n primul an de liceu într-un oraș care respira și trăia aproape eminamente din economia de piață locală. Fabrica de ciorapi, GBL, aparținea unor nemți din Germania, nu sași din Sebeș. Era cea mai mare clădire din oraș, multietajată, cu incintă cuprinzătoare. În care se afla și creșa-grădiniță pentru copiii mamelor lucrătoare, între care copii mă număram, unde ne bucuram de o grijă deosebită, primeam mâncare pe niște măsuțe, aveam pătucuri cum nu aveam acasă, ne jucam, învățam cântecele, în pauza de masă veneau mamele, și când terminau schimbul plecam acasă… Așa ceva nu am mai văzut/auzit de-atunci… Fabrica de piele fondată mai demult sub numele Dahinten era mai cunoscută după numele directorului, Palla, nu era de stat, și avea propria tăbăcărie și propria croitorie. Aici, s-au făcut și primele anvelope din piele-petice cusute manual, pentru mingile de fotbal, de volei și handbal, cu șiret. ( Iar și mai târziu, în gara Vințu de Jos oamenii vremii i-au așteptat pe Hrușciov și Gheorghiu-Dej, care se aflau în drum spre Hunedoara, cu câte un costum din piele maro-roșcat, complet, geacă și pentaloni pentru cizme, mănuși, confecționate special).
Uzina electrică era a orașului, și producea curent cu un generator imens pus în mișcare de apa adusă pe un canal suprateran din beton armat, cocoțat pe stâlpi în arcade largi, care pornea dinspre Petrești, de la barajul joagărului ( gater) în care ajungeau buștenii de brad, prin plutire liberă, de la Oașa la vale pânâ-n oraș… Abia târziu Sebeșul a fost conectat la sistemul energetic național, fiind de fapt chia pionier al energeticii autohtone. Iar acad. Dorin Pavel (1900-1979), născut, parcă predestinat, pe strada Gaterului din Sebeș, este considerat părintele hidroenergeticii românești.
La stat erau salariați doar învățătorii și profesorii, medicii din spital, lucrătorii din serviciile administrative, puțini. Cabinetele medicale private erau multe. Dr. Daniel ( Dănilă în limbaj local) avea, în capul de jos al străzii Spitalului, un mic spital, cu paturi și aparatură Roentgen. Doctorul Bodescu, de ochi, dr. Căta, ORL, dentistul Roșianu, tatăl colegei noastre Voichița… La ateliere mecanice Lidler și Moga șoferii piețari, taximetriști adică, își întrețineau mașinile. Care aveau ca loc de plecare piața pietruită din fața clădirii vechi a liceului, școala săsească la care au învățat Lucian Blaga și pomenitul Dorin Pavel. Piață în care funcționa o pompă de benzină, acționată manual de benzinarul Toader, și era interesant cum se umpleau alternativ cei doi recipienți de sticlă a 5 litri, și omul vedea cum se goleau în rezervorul mașinii lui. Cu care câștiga pâinea familiei din curse la Alba Iulia, capitala de județ… Tot pe-aproape, piețarii își duceau cauciucurile la vulcanizatorul Șofron. Care, după… lichidarea piețarilor, ca să-și țină familia pe linia de plutire, s-a apucat de confecționat opinci din cauciucurile rămase prin curțile foștilor șoferi piețari, apoi să tălpuiască cu crep gălbui încălțările vechi ale celor eliminați din economia locală de piață…
Pâinea o cumpăram de la… pec, brutar- mai pe hobăr-nobăr, expresie specific sebeșeană, de sorginte săsească-, între care brutăria Postescu, bunicii colegului nostru Dan, era aproape fabrică, aflată în vecinătatea cinematografului. Acesta era administrat de Romi Munteanu, animatorul hocheiului pe gheață, jucat de echipa Șurianul, efemeră prin campionatul țării, pe lacul înghețat din parc. O mare tâmplărie, chiar fabrică, cu numele Leibricht completa avutul industrial al localității. Mezelurile și un lebăr extraordinar le producea măcelăria Haffner; farmacia era a lui Alessi; un magazin alimentar se numea Viktorini; un restaurant era al lui Stoltz, altul, mai mult cârciumă, în drumul Dăii, al lui Huzu. Iar pe șosea, pe drumul Sibiului se afla crâșma lui “nașu” Trif. Unde sătencele, care veneau pe jos la oraș să vândă câte ceva, la piață, în centru, pietruită și ea, acum e parc, înainte de a o lua tot pe jos către casele lor din satele încă necolectivizate, intrau și cereau o cinzeacă de rachiu tare: “De ăla de care beau bărbații, domnu’ Trif”. După ce goleau țoiu, cu colțul chișchinăului (baitic) la gură: “Pfui, lua-l-ar dracu’, dar rău mai e, cum îl pot bea bărbații? Mai pune unu domnu’ Trif !”… Lâna se vopsea la Mașka, în apropierea morii. Pe aproape era și pantofăria lui Nechifor, iar domnii de oraș, dar și țăranii, mai ales mărginenii de pe Valea Sebeșului își comandau pălării la Tischller. Ateleier pe care colegul nostru Willfried îl ținuse până-n urmă cu vreo cinci ani, după ce trecuse vreo 20 de ani prin industria chimică, inclusiv la Orăștie…
Pe rând, după anii 48-50 dispăruseră cam tot ceea ce era economie locală de piață; au apărut cooperativele de consum, de producție, OCL-urile, apoi GAC-urile, prima la Daia, mare victorie propagandistică în vreme, transformate în CAP-uri; fabrica de ciorapi devenise de stat, la fel cea de piele; economia de stat se instalase… Și dispăruse deja! În frunte cu marele combinat de prelucrare a lemnului, unde au fost directori colegii noștri Iosif Brate și Nelu Stăvar. Azi o ruină-muzeu al industrializării. Lângă care pufăie din greu un alt combinat de tocat păduri românești, dar tot ceva nemțesc, austriac mai exact…
Sebeșul pare a-și fi reamintit de trecutul său economic și este cam primul oraș fără șomeri, cu o economie modernă, găzduind fabrici și reprezentanțe industriale productive dar, ca și în trecut, tot de sorginte nemțească… Doar că atunci nemții erau localnici…

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × doi =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Cea mai sălbatică zonă a fostei mocănițe a Hunedoarei a devenit traseu educativ         Cum va fi iluminată festiv Hunedoara de sărbători         Cursanții de limbă chineză la momentul bilanțului         Președintele PSD Hunedoara, Laurențiu Nistor, în conflict de interese. Sentința este definitivă!         DISPONIBILIZĂRI. 70 de angajați ai CEH pleacă din sistem. Unii ajung direct în șomaj!         De ce au întors armele sindicatele? Au admis inițial insolvența CEH, acum o resping!         Transalpina va fi închisă         Ziua Armatei Române, celebrată în Hunedoara         Toamna transformă satele din Munţii Apuseni într-un adevărat paradis         PETROȘANI/ Lemnul din toaletarea copacilor, donat bătrânilor         NEMULȚUMIT. Alin Simota a contestat condamnarea pentru fals în declarații         Ilie Balaci a murit         Turiste rătăcite în Masivul Godeanu         Prins la furat de cablu, pe calea ferată         Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara