Cândva, demult de tot, de-o viață parcă, pe când ajunsese antrenor la Jiul Petroșani, unde a și atins apogeul în meserie, cel puțin în România, Titus Ozon ne-a ținut o teorie, celor vreo 3-4 ziariști, câți se adunau pe-atunci la un meci de fotbal, despre meseria de antrenor… După ce, careva dintre noi i se adresase: „domnule profesor”. „Ce profesor, care profesor? La fotbal ești antrenor și atât! Nu doctor, nu inginer, nu avocat, ci doar: antrenor!” Am adoptat de-atunci ca lămuritoare, dreaptă și respectabilă teoria fostului mare fotbalist; nu atât de mare ca antrenor, dar la fel de stimat și iubit. Și, în cariera de cronicar, am întâlnit, am legat chiar prietenii cu mulți antrenori, profesori la temelia calificării profesionale, dar consacrați și apreciați, stimați și stimabili, mai notorii ca antrenori decât ca profesori!. Fiind chiar profesori calificaţi, cu studii superioare, au şi predat, la propriu, meseria asta atât de ingrată. Precum Ion V. Ionescu- Jackye, Constantin-Titi Ardeleanu. Apoi, de-ai noștri, precum conf. univ. Gheorghe Irimie. Care a ţinut la nivel înalt, cam trei decenii, toată mişcarea sportivă din Institul de Mine Petroşani, ca şef de catedră, însumând handbal, volei, baschet, fotbal şi rugbi… Ştiinţa Petroşani era o forţă în rugbiul românesc, în timp ce echipa de fotbal, pe care o antrena direct, se bătrea în turnee de baraj pentru promvare în “B” şi roda jucători pentrzu Jiul… Mircea Miron, a fost ani mulți conducător calificat al mișcării sportive în județ, a îndeplinit o funcție numită chiar Antrenor de Stat, cu care și-a început cariera în fosta regiune Hunedoara. Iar profesorul de educație fizică, din Ilia, Benone Popa a promvoat, în doi ani consecutivi, ambele divizionare C din Orăștie, Mecanica și Chimica, în B ! Ca să aducem comentariile la… disciplina în discuție amintesc și numele unor antrenori de atletism care au marcat locul, cum se spune. Antrenorii Ioan Ciofâcă, Mariana Mladin, Mihai Luca, din Deva, au lansat atletele Margareta Keseg, Ella Kovacs, Simona Staicu, Ana Pădurean în performanța internă și internațională… Am reamintit aceste nume respectabile pentru că în această galerie vom așeza un alt profesor, dar cunoscut, consacrat și aureolat ca antrenor: pe Ștefan Beregszaszy!
Antrenor de atletism, președinte de club, preparator fizic la fotbal și, de-o vreme, producător de performanțe și performere la popice, în moderna popicărie hunedoreană.
Îmi amintesc că, la venirea lui Ştefan Beregszaszy în judeţ, un şef din Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, organism similar unui minister al sportului, spunea că Beregszaszy, venit în judeţ ca antrenor, va trebui să formeze măcăr încă un „optsutist” de lot naţional, cum a fost el … Câți atleţi a format Pişti până la Maria Cioncan, prima medaliată olimpică hunedoreană pregătită de un antrenor hunedorean ?! Păi, în1985, într-un an mai slab al sportului hunedorean, antrenorul Ștefan Beregszaszy conducea trei atleţi hunedoreni- Ella Kovacs, 800 şi 15000m, Petre Drăgoescu, 800 şi 1500m, Marieta Ilcu, sărituara în lungime-, la Universiada de la Kobe, Japonia ! Trei atleţi hunedoreni în lotul naţional pentru o foarte importantă competiţie mondială, sub antrenoratul lui Beregszaszy!!! Sigur, apogeul carierei sale rămâne fixat în anul 2004, prin medalia de broz a atletei Maria Cioncan, la Jocurile Olimpice de la Atena, la 1500 m, cu un timp de 3:58,39, fiind devansată de britanica Kelly Holmes (3:57,90) și de rusoaica Tatiana Tomashova (3:58,12). Dar, pentru acest succes „pregătirile au început cu un an înainte. Şi nu a fost deloc uşor! S-a muncit enorm pentru acea medalie de la 1500 m, dar şi pentru locul 5 din finala de 800. Nu este simplu să alergi şase curse în opt zile. Or, din ce am văzut eu în ultimul timp, atleţii noştri nu s-au pregătit aşa cum trebuie pentru Londra, având condiţii mult mai bune decât acum opt ani”- își declara dezamăgirea decanul antrenorilor hunedoreni, după eșecul sportivilor noștri la JO de la Londra – 2012. An de care se leagă și o amintire tristă a fostului director al Filialei judeţene a Academiei Olimpice, după organizarea Crosului Preolimic, la Hunedoara… Dar să uităm mizeriile, glumind: nicio faptă bună nu rămâne… nepedepsită!
Salutăm un mare antrenor, care își scrie memoriile (două cărți apărute) sub dictonul: „Când intrați în sanctuarul sportului, lăsați politica afară!”
Cronica sentimentală. UN DECAN ÎN SANCTUARUL SPORTULUI
