BINE CĂ EȘTI TU DEȘTEPT! Copacul cu ramuri încârligate și vulturul cu mai multe pene pe stânga

Știți bine cum e vorba aceea cu socoteala de-acasă care nu se potrivește, mult prea des, cu cea din târg. Cam așa stau lucrurile și în privința relației românului cu societatea românească și, mai ales, cu politica românească. Și treaba cu socoteala nepotrivită vine, prăbușind totul în cale, dintr-o acceptare grosieră a propriei duplicități, a minciunilor cu care ne amăgim faptele. O duplicitate prin care socoteala proastă de-acasă hrănește o și mai proastă socoteală în societatea în care viețuim.

Ca să pornesc mai de departe, din cumva-periferia subiectului, aș aminti despre relația între român și ceea ce – uneori inteligibil, alteori cam anapoda – numim „corectitudine politică”, în sensul care obosește și enervează. Puțintică răbdare în lectură…

Este vizibil cum românii sunt pradă, fără șansă, manipulării în mai toate domeniile. Un exemplu la îndemână: românul acceptă, incredibil, să cumpere, cu bani mulți, marfă proastă – contribuind la un profit mârșav al marilor lanțuri de magazine.

De ani buni, încerc să găsesc un fruct copt și cu gust în super-magazine și nu reușesc. Astfel încât prefer drumurile în piață, chiar dacă și acolo au năpădit angrosiști cu marfă proastă. Dar văd sute de oameni, în magazine, cum cotrobăie prin lăzile pline de portocale de o culoare incertă, lipsite de orice amintire a fructului autentic, și umplu plase, plătind prețuri demne de magazine similare din Franța, de exemplu. Aceiași oameni plătesc fără emoții pentru carne care nu fierbe și nu se frige nici dacă o rogi frumos o zi întreagă, plătesc conglomerate chimice cu etichetă de parizer, cumpără aprig zemuri colorate care chinuie ficatul mai rău decât alcoolismul…

Desigur, am fost mereu apostrofat și pocnit cu explicația sărăciei, care te obligă să cumperi ieftin și prost. Doar că noi nu cumpărăm ieftin și prost, ci scump și prost. Și nimeni nu iese în stradă, nimeni nu se leagă cu lanțuri de super-magazine, nimeni nu lansează acțiuni publice de boicotare a vânzătorilor de rebuturi.

În schimb, cu un tonus violent – atât virtual, cât și fizic – se protestează împotriva alungării posibile a liliecilor sau broaștelor, împotriva investițiilor de orice fel, dacă pot fi asociate cu nesfârșita iubire de natură, împotriva relațiilor casnice, împotriva construirii, dar și a demolării. Nu protestează nimeni împotriva mutilării limbii române, dar se fac proteste pentru subțierea standardelor de examinare școlară. Ce foame și analfabetism? Verzi să fim toți, cum e „corect”! Și tot așa – sunt prea multe exemple de pus într-o mică notă.

Este greu de priceput cum românul (în îngrijorătoare majoritate) se aruncă, orbește, în cauze fără finalitate, în forme fără fond, în războaie false, induse, dar rămâne pasiv la grozăviile din propria viață, la lucrurile care, într-adevăr, îi fac viața grea, obositoare, lipsită de decență, inumană, până la urmă. Individul, prins în mrejele manipulării, devine un biet animal de povară, bătut și înfometat, dar care se crede regele junglei pentru că este lăsat și chiar îndemnat să zbiere cât îl țin puterile. Lăsat să strige în piața mare, omul dobândește, astfel, iluzia apartenenței la o elită de luptători pentru libertate și… corectitudine politică, în sensul de „mult mai catolic (și mai verde!) decât papa”.

Cu această iluzie, individul consideră că nu problemele sale personale, nu casa lui, nu familia și viața lui intimă sunt priorități, pentru care să lupți, ci „temele mari ale zilei”, de la copacul cu ramuri încârligate, la vulturul cu mai multe pene pe stânga, dar mai ales cu adresare la viața celorlalți, pe care nu o mai putem suporta, se pare.

Cu această iluzie se hrănesc invidia și lăcomia: vecinul trebuie linșat, scuipat în piața mare, pentru că și-a construit casă, pentru că și-a cumpărat o mașină nouă, pentru că are o slujbă onorabilă, pentru că zâmbește când iese din casă dimineața, pentru că este fericit, pentru că trăiește.

Și, din vorbă-n vorbă, ajungem la miezul subiectului, la duplicitatea care hrănește corupția și neputința din România.

Vrem politicieni onești și capabili – așa se trâmbițează în spațiul public. Nu mai vrem șpagă și corupție în spitale, instituții publice – așa vuiește societatea civilă românească. Să ne oprim doar la aceste două teme.

Vrem politicieni onești și capabili, dar votăm, în masă, indivizi fără carte, hoți dovediți, șmecheri care trăiesc fraierind pe alții. Îi votăm de aproape trei decenii și îi punem în fruntea țării. Iar cei care scot, din cărămidă și piept, strigătul neimplicării la vot sunt încă mai triste persoane, pentru că nu au dreptul la cuvânt și au o vină uriașă în perpetuarea acestei stări jalnice a națiunii.

Nu mai vrem șpagă și corupție în spitale, instituții publice etc. Aici lucrurile sunt încă mai aspre. Nu îmi amintesc prea multe zile din viață în care să nu fi auzit, măcar o dată, în discuțiile dintre concetățeni români, „lucrarea șpăgii și corupției”: „nu știi pe cineva la Primărie? Am un nepot care a terminat acum facultatea…”, „n-ai o pilă la Poliție? Mi-au luat ăștia carnetul…”, „nu o știi pe doamna de la Pașapoarte? Că pleacă băiatul în Tunisia, cu colegii…”, „cât trebuie să pregătesc pentru doamna doctor? Oare cealaltă nu ia mai puțin?”, „cum fac să-i măresc nota plodului, că nu mai știu ce să fac cu el?”, „am eu pe cineva la Finanțe și te rezolvă el”, „lași un zece lei la portar și te lasă să intri”, „adu și tu un virșlu, o pălincă și se rezolvă”… Cam asta este modalitatea prin care românul înțelege să reușească în viață și, dacă îi atragi atenția că șpaga perpetuează șpagă și corupția, corupție, te execută sumar: ăsta-i mersul!

Dacă ăsta-i mersul, atunci să mergem așa și să oprim corul uriaș de bocitoare. Să fim onești măcar față de noi înșine, dacă, în rest, ne prefacem că trăim!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × trei =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Cetatea Blidaru, locul de vis din patrimoniul UNESCO, ignorat de autorități         Vârstnic jefuit în scara blocului         Lansare de carte         Zilele icoanei încep la Deva         Transporturi agabaritice pe ruta Nădlac – Hunedoara         Salonul Hunedorean al Cărții în anul Centenarului         Sarmizegetusa Regia, în imagini de poveste         Ucigașul celor două femei din Balomir adus în instanță. Detaliile crimelor înfiorătoare săvârșite de tânăr         Ședință la Prefectură pe tema drumurilor din județ         Accident rutier grav în Deva         (P) We are more than work! – Falk Pruscha, fost CEO al Star Transmission şi Star Assembly, ne împărtăşeşte impresiile experienţei sale în România         Retrocedarea terenurilor din Retezat a dus la închiderea complexului Pietrele         Accident grav în Deva, produs la beție         Ambasadorul SUA a primit cheia municipiului Hunedoara         Telecabina de la Cetatea Devei rămâne oprită         Primarul Florin Oancea propune Deva în „Alianța Vestului”         Reabilitarea centrului istoric al Devei – fază finală de aprobare a PUZ         Motivarea sentinței în dosarul comorilor dacice. Cum a scăpat de închisoare interlopul sârb care a traficat brățările de aur         VIDEO Momente groaznice la meciul de kick-boxing dintre Endre și Tolea Ciumac         Topul petrecerilor „de sezon” pe bani publici: tocana împărțită de primar și recitaluri costisitoare