Într-o urbe hunedoreană trasă prin cămilele acului, până când nu i-a mai rămas decât un castel în formă de vacă de muls, o grupare mai tare decat cele ce au zburdat în ficțiunile cu Bond – James Bond -, se pregătește să ducă s(e)chelele rămase din politica albastră în zona de vopsire în ultra(s) roșu în sânge de pensionar fericit că dă 10 lei și primește 3 lei, contra vot. Gruparea despre care vorbim cuprinde un foarte domn (nu atitudine, ci poziție), o extrem de doamnă și niscaiva superdomnițe, însoțiți, cu toții, de ceva extra-tocitori-de-blaturi-de-bar. În spatele ei, o mică armată de activiști, din cei obișnuți să fumeze țigări „D`altora”, mâncare „Moka” și beutură nord-coreeană „N`am`da`beu”.
Împreună, vor să pregătească un covor roșu uriaș, pe care, din neștiința utilizării, nu vor să-l întindă pe străzile urbei, ci pe deasupra ei. Cred că una din rațiuni este și aceea că nu se va mai vedea gradul de salubrizare pe axa zoo-mulgătoare.