Personajul cu imaginea protejată (nici noi nu ştim bine numele lui) ar putea fi aproape orice om care a condus vreodată o primărie la ţară, pitită într-un vârf de munte.
După apucături este, ca să zicem aşa, un personaj colectiv. Traseist politic, ahtiat după funcţii, lacom şi comod – sunt trăsăturile definitorii ale „animalului politic” îmbătrânit în rele şi în fotoliul de primar. Marele bărbat a făcut naveta de la stânga spre liberalism şi apoi între partidele de dreapta, destul de neinspirat, de la PNL la PDL, fix atunci când Guvernarea Boc îşi dădea obştescul sfârşit.
Anul acesta, la primăria lui a plouat cu parale de la bugetul de stat. Aşa de mulţi marafeţi că primarului îi e greu să-i numere. Proiecte – ioc. Idei – nu prea. Ce să facă omul cu atâta bănet? „Tolobonii” din satul lui ar fi vrut să le pună asfalt pe drum, dar primarul nu ştie tarifele la para-ndărăt. A decis să „coafeze” sediul primăriei că aici scorurile sunt clare. Le ştie de pe vremea în care a zugrăvit căminul cultural. Adică, o dată la patru ani. Înainte de alegeri. Sediul face toţi banii numai la figurat, fiindcă lui i-a rămas o căruţă de bani pe care nu ştie cum ă-i vămuiască.
